luni, 19 martie 2012

Jucatorul de sah versus jucatorul de poker

La un articol de pe blogary (http://www.blogary.ro/2012/02/prima-victorie-importanta-a-usl/) am scris un comentariu scurt si pe jumatate ironic:
"Si daca Basescu numeste un Prim-Ministru din USL acum? PDL ar avea sanse mai mari sa creasca pe 9 luni de guvernare USL decat pe 9 luni de guvernare PDL sau tehnocrata. "
A fost frumos ocolit orice raspuns din partea membrilor asociatiei Blogary. Desi uneori imi raspund direct, de preferinta cand nu am dreptate.
Ei bine ce citesc azi? http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-11778771-traian-basescu-oferit-functia-prim-ministru-lui-victor-ponta.htm
Basescu ii propusese lui Ponta (si deci implicit USL) postul de prim ministru. Il cred ca a propus. Asa arata stenogramele si asa as fi facut si eu daca as fi fost in locul lui. Mi se pare evident, toate argumentele pledeaza in favoarea propunerii.
In schimb ma indoiesc ca Basescu chiar isi dorea sa vada un USL-ist in fruntea guvernului pana la alegeri. Si am ferma convingere ca propunerea a fost facuta in speranta si probabil chiar cu convingerea ca va fi refuzata. A fost una din lungul sir de lovituri spectaculoase ale lui Basescu. Are un talent incredibil sa scoata tot ce e mai rau din adversari.
Dincolo de toate detaliile, esentialul care va ramane din toata istoria asta este ca Ponta nu stie sa recunoasca si sa fructifice o ocazie, nu stie sa intoarca o situatie in avantajul sau. A pierdut si pozitia de prim ministru si organizarea de alegeri anticipate. Basescu in locul lui probabil le-ar fi castigat pe amandoua. E alt fel de om, stie sa miste pionii pe tabla de sah. Ponta e un jucator de poker. Poate ar fi mai putin daca n-ar fi in compania lui Crin (am vaga impresia ca s-ar putea sa fi inteles asta). Basescu e un jucator de sah. Pentru inginerul din mine e placut sa constate ca... avantaj jucatorul de sah.

miercuri, 7 martie 2012

Seara de-o viata

Stia ca are aproximativ 20 minute pana iese el din baie. 20 de minute sa se faca frumoasa, dezirabila.
Si totusi, panica. Iese dupa 5 minute. De ce 5 minute acum cand in mod normal ii trebuiau cel putin 20 minute. Uneori chiar 30.
El ii simte dezorientarea in ochii mari. Zambeste. ‘Nu ai nevoie de toate matasurile astea’.
Spusese tocmai ce trebuia sa zica. Ce avea ea nevie sa auda.
Si totusi, nu asta e menirea ei, sa aibe tot timpul la indemana matasurile si artificiile astea? Chiar daca s-ar putea sa nu fie importante. Sau poate ca totusi sunt importante....
Si menirea lui nu e tocmai aceea de a-i spune ca matasurile astea, in ciuda aparentelor, nu schimba cu nimic nivelul dorintei? Ca nu-s importante. Chiar nu sunt?