marți, 6 septembrie 2011

Prima zi de scoala

In prima zi de scoala era singura din clasa care plangea. Erau si alti copii care preferau sa fie in alta parte, si se observa acest lucru. Dar ea era singura care plangea.
Am fost tare surprinsa sa vad c-a plans si a doua zi. Si apoi n-am mai fost atenta. Intre timp am organizat un 'pedibus' cu celelalte mame din cartier si n-am mai mers cu baiatul meu, a mers el cu ceilalti copii, si de fiecare data o alta mama sau un alt tata sa-i insoteasca.

A doua saptamana de scoala, joia a fost randul meu sa duc copiii la scoala. Si am fost tare surprinsa s-o vad langa tatal ei, tinandu-l strans de mana, cu ochii mari si speriati. Credeam c-a avut timp sa se obisnuiasca cu ideea ca merge la scoala. Si apoi clopotelul... copiii intra toti grabiti, galagiosi, decisi. Ea ramane la urma si... plangea. Tatal plecase deja. Am mers spre ea s-o intreb de ce e suparata. S-a uitat mirata la mine. I-am sters lacrimile si pana la urma s-a hotarat sa-mi raspunda: voia sa-l mai imbratiseze o data pe tatal ei dar el plecase. Si la intrebarea mea de ce plecase a dat din umeri. Oare era grabit sa mearga la lucru? Da, mi-a confirmat ca asa era. Prefera sa mearga si ea cu el? DA! Prefera. Pai de ce? Nu era mai bine sa se joace la scoala cu alti copii decat sa mearga la lucru si sa stea cuminte intr-un colt sa nu deranjeze pe nimeni? Nu era decisa. Cred ca nu stia ca daca merge la lucru trebuie sa stea cuminte sa nu deranjeze persoanele care lucra.
De atata plans ii curgea nasul. Am scos o batista si am sters-o la nas. Mi-a zis ca e racita. Pai daca era racita poate avea si ea o batista, probabil mama i-a pus batiste in geanta. Se oprise din plans si era mai mult mirata decat indurerata. Si-a dat jos geanta sa caute prin ea si am profitat de moment s-o duc incetisor spre usa clasei. Unii copii inca se mai incaltau cu incaltarile de interior, isi dadeau jos jachetele... Se lamurise: nu, nu avea batiste in geanta. Nu-i nimic daca n-are, i-am explicat ca invatatoarea avea batiste, erau puse pe masa (in prima zi de scoala invatatoarele ne-au explicat ca fiecare elev trebuie sa duca un pachet mare de batiste pe care apoi le pun la dispozitia copiilor pachet dupa pachet) si ca era suficient sa-i ceara daca are nevoie. De fapt stiuse ea ca sunt batiste acolo pe masa la invatatoare si ca le poate folosi in caz de nevoie? Nu, nu stiuse. Nu-i nimic, acum stie. Era timpul sa plec. Dintr-o data se animase: "Nu vrei sa ramai cu mine?". Voiam, dar nu puteam. Ca si tatal ei, trebuia sa merg la lucru. Dar ea nici nu avea nevoie de mine, era invatatoarea acolo, si plin de copii, de jucarii. Si in plus era deja tarziu si inca nu-si schimbase incaltarile, trebuia sa se grabeasca. O sa se amuze si fara mine. Inainte sa plec am auzit-o pe invatatoare adresandui-se calma: "inca e dificil, asa-i?"
Afara in parking ma astepta tatal grabit sa-mi multumeasca ca m-am ocupat de fata lui. Daca ramanea el era si mai rau, continua sa planga tot mai tare. Da, probabil asa ar fi fost, dar am reusit sa o calmez si era mai bine. Era usurat. Iar eu trebuia sa fug la lucru.

2 comentarii:

  1. uff,eu o inteleg,si simon a smiorcait un pic ieri...eu,de asemenea...cind l-am lasat acolo.diferenta este ca el a vrut doar o imbratisare si mi-a spus sa plec,apoi...barbat adevarat,domle'.:)
    iar azi deja mi-a spus:ce tare a fost azi la scoala!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, si al meu baiat era stresat in prima zi. Am fost mirata ce bine se controla, singurul simptom fiind tacerea. El care vorbeste non-stop era tacut si concentrat, observator. Si lui ii place acum la scoala.

    RăspundețiȘtergere

Aveti o parere sau o intrebare despre subiect? Aici o puteti exprima.
Daca nu aveti un cont (google worldpress etc) va puteti pune numele selectand in 'Comentati ca' optiunea 'Nume/Adresa URL' si punand numele dumneavoastra sau adresa URL (sau amandoua).